Mama mă avertiza mereu: „Să nu stai în poala bunicului.” Într-o zi am făcut-o oricum

frumoasă.

Și mi-a lăsat-o. Telescopul acela se află și astăzi lângă fereastra mea. Iar când fiica mea a împlinit nouă ani, am scos într-o seară două saltele pe terasă și i-am arătat caietul străbunicului ei. Am privit împreună cerul până târziu, iar când o stea căzătoare a traversat întunericul, mi-am amintit de vocea lui Gheorghe: „Unele lucruri nu trebuie ascunse. Dar unele amintiri merită păstrate toată viața.”

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate