Duceam un braț de lemne, gravidă în 7 luni, când mașina fostului meu soț a oprit lângă mine — cu logodnica lui pe scaunul din dreapta. El nu știa că e copilul lui, pentru că atunci când venisem să-i spun, ea îmi deschisese ușa și-mi zisese că nu vrea să mă vadă…

Duceam un braț de lemne pe uliță, cu burta ajunsă la gură, când am auzit o mașină încetinind în spatele meu.

Nu m-am întors. La 7 luni de sarcină, cu brațele pline de vreascuri și cu spatele rupt de durere, nu mai ai tu curiozitate pentru cine trece pe drum. M-am dat mai spre marginea șanțului, să le fac loc, și mi-am văzut de mers.

Dar mașina nu a trecut. A rămas lângă mine, la pas, cu geamul lăsat.

— Elena?

Am înghețat cu lemnele în brațe. Vocea aceea o cunoșteam