Duceam un braț de lemne pe uliță, cu burta ajunsă la gură, când am auzit o mașină încetinind în spatele meu.
Nu m-am întors. La 7 luni de sarcină, cu brațele pline de vreascuri și cu spatele rupt de durere, nu mai ai tu curiozitate pentru cine trece pe drum. M-am dat mai spre marginea șanțului, să le fac loc, și mi-am văzut de mers.
Dar mașina nu a trecut. A rămas lângă mine, la pas, cu geamul lăsat.
— Elena?
Am înghețat cu lemnele în brațe. Vocea aceea o cunoșteam