așa cum mă temusem. A mai trăit aproape trei săptămâni. În perioada aceea, mama nu m-a mai ținut departe de adevăr. Mergeam să-l văd, îi citeam și îl ascultam povestindu-mi despre copilăria lui. Când era obosit, plecam. Când avea o zi bună, stăteam mai mult. Nu mai existau secrete.
Bunicul Gheorghe a murit într-o dimineață de octombrie, acasă, cu mama și mătușa mea lângă el. Cu o zi înainte mă chemase și îmi dăduse caietul și telescopul. — Să nu crezi că oamenii dispar cu totul doar fiindcă nu-i mai poți