în weekend.
— Pentru că nu știam ce se întâmplă!
— Știu asta acum.
— Știai și atunci!
— Nu, Elena. Atunci vedeam doar că eu rămăsesem aici și tu plecaseși.
Am vrut să-i răspund, dar mi-am dat seama că pentru prima dată Mihai nu mă ataca.
Îmi spunea ce simțise.
— Mă uitam la viața ta și aveam impresia că tu ai scăpat, a continuat el. București, serviciu bun, ieșiri, călătorii… iar noi eram aici cu spitalele.
Am simțit ceva rupându-se în mine.
— Tu ai văzut fotografiile, Mihai. N-ai văzut ce era după