ele.
A tăcut.
— N-ai văzut căsnicia mea terminându-se. N-ai văzut cum căutam apartament în timp ce încercam să-mi păstrez serviciul. N-ai văzut nopțile în care nu dormeam. Și știi de ce?
— De ce?
— Pentru că nici voi nu mă mai întrebați de ani de zile dacă sunt bine. Mă întrebați doar când vin acasă.
Mama s-a așezat.
— Pentru că ne era dor de tine.
— Atunci de ce nu mi-ai spus niciodată “mi-e dor de tine”? De ce trebuia să aud mereu “ai uitat de noi”, “te-a schimbat Bucureștiul”, “ai