Mama îmi spunea adesea: „Nu te așeza în poala bunicului.”

să-mi ofere o ultimă noapte normală.

Și amândoi făcuseră greșeala pe care o fac uneori adulții când iubesc un copil:

hotărâseră că este mai bine să nu-i spună nimic.

În noaptea aceea n-am dormit singură cu bunicul.

Mama a rămas cu noi.

Am întins încă o pătură pe podea, am stins luminile și am stat toți trei lângă fereastră.

La început nu s-a întâmplat nimic.

— Bunicule, cred că stelele tale au uitat să vină.

— Au întârziat. Probabil au prins trafic.

Mama râse.

Apoi, puțin după miezul nopții, o dungă albă