spusesem asta într-o seară de vară.
Nu crezusem că bunicul ținuse minte.
— Dar ce se întâmplă mâine? am întrebat.
Din nou, liniște.
Mama se așeză lângă mine.
— Bunicul merge mâine la spital.
— Pentru cât timp?
Nu-mi răspunse imediat.
Bunicul o făcu.
— Nu știm.
Asta era partea de care mama se temea.
Starea lui se agravase, iar a doua zi urma să fie internat pentru evaluare și îngrijire.
Nimeni nu putea promite când avea să se întoarcă acasă.
Sau în ce stare.
Mama încercase să mă protejeze de adevăr.
Bunicul încercase