Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

și poartă, între femeia care pleca și femeia care mă trăgea de mânecă.

— Urcă în mașină, mi-a șuierat Raluca. Vorbim acasă. Nu aici, unde ne aude tot satul.

— Care „acasă”? am întrebat-o. Casa mea e satul ăsta. M-am născut la 200 de metri de poarta asta.

— Te-ai născut, dar ai plecat, a spus ea. Ai plecat cu mine. Peste 2 luni facem nunta. Am plătit deja arvuna la restaurant, am dat banii pe rochie, am trimis invitațiile. Vrei să dai totul peste cap pentru o poveste de la țară?

„O