Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

poveste de la țară.” Așa i-a spus. Ilenei, care căra lemne cu copilul meu în burtă.

M-am întors spre ea, spre Raluca, și am pus întrebarea care mă ardea:

— De câte ori a venit la bloc?

A tăcut.

— De câte ori, Raluca?

— O dată, a spus. Poate de două ori. Nu mai știu. Venea tot felul de lume.

— Ileana nu e „tot felul de lume”. Ce i-ai spus?

Raluca și-a strâns buzele. Vântul îi flutura o șuviță și ea o tot punea la loc, nervoasă, cu gesturi mărunte care o