poveste de la țară.” Așa i-a spus. Ilenei, care căra lemne cu copilul meu în burtă.
M-am întors spre ea, spre Raluca, și am pus întrebarea care mă ardea:
— De câte ori a venit la bloc?
A tăcut.
— De câte ori, Raluca?
— O dată, a spus. Poate de două ori. Nu mai știu. Venea tot felul de lume.
— Ileana nu e „tot felul de lume”. Ce i-ai spus?
Raluca și-a strâns buzele. Vântul îi flutura o șuviță și ea o tot punea la loc, nervoasă, cu gesturi mărunte care o