roșește.
Nu din supărare. Din altceva. I-au urcat pete roșii în obraji, și-a mutat greutatea de pe un picior pe altul, și-a dus mâna la lănțișor și a început să se joace cu el.
— Nu știu despre ce vorbește, a zis.
Dar știa. Se vedea din 100 de metri că știe.
— Ce vrea să spună cu „la ușa blocului”? am întrebat-o, și vocea mea nu mai era a mea.
Raluca a râs scurt, un râs care voia să pară nepăsător și a ieșit strâmb.
— Andrei, hai să nu facem circ