de sus în jos. La burtă. La rochia decolorată. La bocancii de cauciuc plini de noroi.
Ileana n-a coborât privirea. A ridicat-o pe a ei și a măsurat-o la fel, fără grabă.
— Tu ești, a spus Ileana încet. Te-am mai văzut.
Raluca a rămas o secundă cu gura întredeschisă.
— Nu cred, a zis repede. Nu ne cunoaștem.
— Ba da, a spus Ileana. La ușa blocului. De două ori.
Am întors capul spre Raluca așa cum întorci capul când auzi un geam spart în casa goală.
Și atunci am văzut-o cum