Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

prea mult — și care, se pare, era în stare să trimită o gravidă de la ușă și să mă mângâie pe cap în aceeași seară.

— Tu ai știut, am spus. Tot timpul ăsta ai știut că am un copil pe drum. Și m-ai lăsat să nu știu.

— Am făcut-o pentru noi, a zis. Pentru viitorul nostru. Ce, trebuia să-ți distrug viața pentru o greșeală de-o noapte?

— N-a fost o greșeală de-o noapte. Au fost 3 ani. Iar acum e un copil.

Raluca a rămas tăcută o clipă. Apoi a schimbat