Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

s-a întors puțin într-o parte am văzut-o.

Burta.

Mare, rotundă, sub o rochie subțire de bumbac.

Era Ileana.

Am simțit cum îmi coboară ceva rece pe șira spinării. 3 ani fuseserăm împreună, în satul ăsta. 3 ani în care venea la mine peste deal, cu părul prins la spate, mirosind a fum de lemne și a mere coapte. Iar acum era la 20 de metri de mine, cărând vreascuri cu burta la gură.

Am coborât din mașină fără să-mi dau seama că o fac.

— Andrei? m-a strigat Raluca prin geam.