Bunica mea, care era foarte înstărită, mi-a promis că, dacă voi avea grijă de ea până la sfârșitul vieții

În fața mea nu se afla o mașină de lux și nici vreun seif plin cu bani, așa cum își imaginează probabil oricine când aude o astfel de poveste.

Garajul era amenajat ca un mic depozit. Rafturile erau pline de cutii etichetate cu grijă, iar în mijloc se afla un birou vechi din lemn masiv. Deasupra lui era un alt plic, pe care scria doar numele meu.

L-am desfăcut cu mâinile tremurânde.

Înăuntru era o scrisoare.

„Ioana,

Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că ai trecut prin ceea ce am vrut