grele de tot ce nu făcusem în 8 luni.
Le-am dus în tindă, le-am pus lângă sobă. Ea s-a așezat pe scaunul de la masă, cu mâinile în poală, și m-a lăsat să văd casa: sărăcăcioasă, dar curată, cu mușcate în geam și cu o icoană veche într-un colț. Pe masă, o farfurie cu mămăligă rece și brânză. Atât mâncase.
— Fac eu ceva de mâncare, am spus prostește.
— Nu de mâncare am nevoie de la tine, a zis. Și nu vreau să te aud promițând lucruri de care mâine îți