Mă întorceam în satul copilăriei cu logodnica mea, să anunțăm nunta, când am văzut-o la marginea drumului: Ileana, cu care fusesem 3 ani, aducând un braț de lemne cu burta la gură…

pare rău. Uite ce-ți spun, o singură dată, și țin minte ce spun.

S-a aplecat puțin peste masă, cu mâna sub burtă.

— Nu promite ce nu poți ține. Copilul ăsta nu are nevoie de vorbe goale. Are nevoie de un om care rămâne. Dacă nu ești acela, mai bine pleci acum, cu ea, la nunta ta, și îl crești în capul tău ca pe o greșeală. Eu îl cresc oricum. Cu tine sau fără tine. Dar dacă intri, intri de tot. Nu ai voie să intri și să ieși cum