mă durea cel mai tare? a spus. Nu că ai plecat. Oamenii pleacă. Ci că, atunci când am venit să-ți spun, mi s-a închis ușa în nas. Ca la cerșetori. Eu nu cerșeam, Andrei. Eu veneam să-ți dau ceva, nu să-ți iau.
Am pus mâna pe lemne, peste mâna ei. Era rece, cu bătături mici în palmă, mâna unei femei care tăiase și cărase singură toată iarna.
— Dă-mi voie măcar acum, am spus.
A dat drumul lemnelor. I le-am luat din brațe și mi s-au părut ușoare, deși erau grele —