Ilie avea 15 ani.
Ne-am certat pentru o nimica toată — venise târziu, îi mirosea gura a țigară. I-am spus două vorbe, ca orice mamă. Iar el s-a întors în prag, cu ochii în flăcări, și mi-a strigat ceva ce n-am să uit cât oi trăi:
— Tu să nu-mi spui mie ce să fac! Tu nici măcar nu ești mama mea!
Și a trântit ușa atât de tare, că a sărit varul de pe tocul de sus.
Am rămas în bucătărie, cu lingura în mână, împietrită. Trecuseră 8 ani de