M-am măritat la 23 de ani cu un văduv și cu 3 copii mici care nu erau ai mei, iar satul întreg a zis că m-am dus la casa gata, cu 3 guri de hrănit…

când o femeie mă vorbise la poarta bisericii — și abia atunci am simțit că mi se prăbușește totul sub picioare.

În noaptea aceea am aflat cine sunt cu adevărat

Vasile a vrut să iasă după el, în frig, să-l caute prin sat. L-am oprit cu mâna pe piept.

— Lasă-l, i-am spus. Are dreptate. Nu sunt mama lui.

Am zis-o și mi s-a rupt ceva înăuntru. Toată noaptea am stat pe scaunul din bucătărie, cu privirea în perete. Îmi treceau prin cap 8 ani. Nopțile cu febră. Cămășile cusute la lampă.