să nu vadă că-mi curgeau și mie lacrimile.
Din ziua aceea, ceva s-a schimbat. Încet, ca zăpada care se topește fără să bagi de seamă.
Am mai făcut și eu o fată cu Vasile, pe Larisa. Și pot să vă jur pe ce am mai sfânt: în casa noastră nimeni, dar nimeni, n-ar fi ghicit vreodată care copil e al cui. Îi certam la fel, îi sărutam la fel, le puneam aceeași haină nouă de Paște.
Credeam că am câștigat. Că am trecut de partea grea.
Până într-o seară, când