ciorbă, „că tu nu-ți faci pentru una singură”. Cătălin îmi repară tot ce se strică prin casă înainte să apuc eu să-i spun. Larisa mă sună seara.
Anul trecut, de ziua mea, la 57 de ani, au venit toți patru, cu nepoții cu tot. Au întins masa în curte, ca pe vremea lui Vasile. La sfârșit, Nicoleta a scos de sub masă un pachet învelit în hârtie. Mi-au tremurat mâinile când l-am desfăcut.
Era o plăcuță, mică, lucrată frumos. Pe ea, un singur rând, săpat adânc:
„Pentru mama care ne-a