nu-i al ei”. Aceeași durere pe toate fețele. Atunci am simțit că Vasile a plecat împăcat.
Credeți că, după ce a murit el, copiii aceia care nu erau ai mei m-au uitat? Că fiecare și-a văzut de casa lui?
În fiecare dimineață, înainte să-și bea cafeaua, înainte să plece la serviciu, primul telefon îmi sună mie. E Ilie. Cel care odată mi-a strigat că nu-i sunt mama. Aceeași întrebare, în fiecare zi:
— Mama, ai mâncat? Ți-ai luat pastilele? Îți trebuie ceva de la oraș?
Nicoleta vine sâmbăta cu oala de