M-am măritat la 23 de ani cu un văduv și cu 3 copii mici care nu erau ai mei, iar satul întreg a zis că m-am dus la casa gata, cu 3 guri de hrănit…

nu-i al ei”. Aceeași durere pe toate fețele. Atunci am simțit că Vasile a plecat împăcat.

Credeți că, după ce a murit el, copiii aceia care nu erau ai mei m-au uitat? Că fiecare și-a văzut de casa lui?

În fiecare dimineață, înainte să-și bea cafeaua, înainte să plece la serviciu, primul telefon îmi sună mie. E Ilie. Cel care odată mi-a strigat că nu-i sunt mama. Aceeași întrebare, în fiecare zi:

— Mama, ai mâncat? Ți-ai luat pastilele? Îți trebuie ceva de la oraș?

Nicoleta vine sâmbăta cu oala de