ales.”
Am pus-o pe perete, în bucătăria unde plânsesem în prima noapte, cu 35 de ani în urmă, întrebându-mă ce caut eu acolo. O văd în fiecare dimineață când pun apa la fiert. Și de fiecare dată mi se umezesc ochii.
Vecina care m-a vorbit la poarta bisericii nu mai e de mult. A avut și ea copii, ai ei, din sângele ei. Pe la bătrânețe a rămas singură; niciunul nu venea. Iar eu, „aia care s-a dus la casa gata”, am patru copii care se ceartă care să mă