Sara a rămas câteva clipe cu privirea pierdută în gol, ca și cum încerca să găsească puterea de a rosti niște amintiri pe care le ascunsese ani întregi.
— Sofia nu era singură, a spus ea într-un târziu. Toată lumea credea asta. Dar avea o familie… una pe care și-o alesese singură.
Martin a încruntat sprâncenele.
— Ce fel de familie?
— Păsările.
Bătrâna a zâmbit trist.
— În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, în spatele casei ei era un stejar bătrân. Într-o primăvară, o furtună a doborât un cuib de