ridicat privirea.
El se ridicase de pe scaun.
— Ce-i asta, mă? Ce dramă faceți aici?
Nu mai era plecat nicăieri.
Era acolo.
Beat.
Și foarte sigur pe el.
M-am desprins ușor de mama.
— Ce se întâmplă aici?
A râs scurt.
— Ce să se întâmple? Casa e a mea. Fac ce vreau.
Mama s-a tras un pas în spate.
Și atunci am văzut.
Urmele de pe mâinile ei.
Vânătăi.
Atunci totul s-a legat.
Scrisorile ei. Tonul ei. Faptul că „e bine”… dar niciodată nu suna convingător.
— Ai lovit-o? am întrebat calm.
—