M-am întors acasă după doi ani în care mă credeau mort. Dar ce am găsit în curte… nu o să uit niciodată.

ridicat privirea.

El se ridicase de pe scaun.

— Ce-i asta, mă? Ce dramă faceți aici?

Nu mai era plecat nicăieri.

Era acolo.

Beat.

Și foarte sigur pe el.

M-am desprins ușor de mama.

— Ce se întâmplă aici?

A râs scurt.

— Ce să se întâmple? Casa e a mea. Fac ce vreau.

Mama s-a tras un pas în spate.

Și atunci am văzut.

Urmele de pe mâinile ei.

Vânătăi.

Atunci totul s-a legat.

Scrisorile ei. Tonul ei. Faptul că „e bine”… dar niciodată nu suna convingător.

— Ai lovit-o? am întrebat calm.

—