M-am întors acasă după doi ani în care mă credeau mort. Dar ce am găsit în curte… nu o să uit niciodată.

Și dacă da? a zis el, făcând un pas spre mine. Ce faci?

Nu am mai spus nimic.

Am făcut un pas înainte.

Atât a fost suficient.

În câteva secunde, râsul s-a stins. Oamenii au dat înapoi.

Nu a fost nevoie de scandal.

Doar de prezență.

— Afară, am spus.

Nimeni nu a comentat.

Unul câte unul, au început să iasă.

Muzica s-a oprit.

Curtea s-a golit.

A rămas doar liniștea.

Mama tremura.

Am pus mâna pe umărul ei.

— Gata. Nu mai e nimeni.

A izbucnit în plâns.

În noaptea aceea,