dată!
Matei era afară.
Matei spusese că venise cu el.
Cum? De ce? Unde se întâlniseră?
Întrebările îi loveau mintea, dar mâinile nu se opreau.
— Încă o încercare, a spus printre dinți.
Monitorul a scos un sunet scurt.
O linie tremurată.
Apoi încă una.
Un puls slab, dar prezent.
— Avem ritm! a anunțat anestezistul.
Un val de aer a umplut plămânii Laurei. Nu-și dăduse seama că își ținea respirația.
Nu îl salvase pentru ea.
Nu pentru trecut.
Îl salvase pentru că era medic. Pentru că jurase să facă asta. Pentru