să-mi spună adevărul.
A trecut mai bine de un an până am acceptat din nou să fac florile pentru o nuntă.
În dimineața evenimentului, mireasa mă întrebă:
— Dumneavoastră sunteți căsătorită?
Am zâmbit.
— Nu.
— Ați fost vreodată aproape?
M-am uitat la buchetul din mâinile mele.
— Foarte aproape.
Apoi i l-am întins.
Era frumos.
Alb, verde și cu câteva flori albastre mici printre trandafiri.
Și pentru prima dată nu m-am gândit la buchetul pe care trebuia să-l port eu.
Nu l-am mai văzut pe Adrian.
Nici n-am simțit nevoia.
O vreme crezusem