lucru a fost să-mi explic propria durere.
Pentru că omul pe care îl jelisem nu murise.
Dar asta nu însemna că suferința mea fusese falsă.
Petrecusem trei luni convinsă că omul pe care îl iubeam dispăruse pentru totdeauna.
Îmi împachetasem rochia de mireasă.
Anulasem furnizorii.
Îi strânsesem lucrurile într-o cutie.
Mersesem la mormânt și îi vorbisem.
Am început terapia.
Și am înțeles treptat ceva:
Adrian pe care îl iubisem chiar murise pentru mine.
Nu în accident.
Ci în momentul în care alesese să mă lase să-l îngrop pentru a evita