La telefon, fiul meu striga că sunt o rușine și că-l umilesc, pentru că nu voiam să-i dau cheile. N-am spus decât patru cuvinte…

notarului

Biroul notarial e la etajul întâi, deasupra unei farmacii. Miroase a hârtie și a cafea. Notara e o femeie de vreo cincizeci de ani, cu ochelari pe lanț, care vorbește rar și nu se grăbește niciodată.

Mi-a luat actele și le-a pus pe masă unul câte unul. Certificatul de moștenitor de acum 30 de ani. Declarația fratelui meu, Ilie, prin care a renunțat la succesiune — el plecase la Bacău cu 4 ani înainte să moară tata și n-a mai vrut nimic din pământul ăsta, zicea că-i miroase a sărăcie.