La telefon, fiul meu striga că sunt o rușine și că-l umilesc, pentru că nu voiam să-i dau cheile. N-am spus decât patru cuvinte…

Încheierea de intabulare. Extrasul de Carte Funciară, cerut în dimineața aia, cald încă de la imprimantă.

Și punga cu chitanțele. Douăzeci și ceva de ani de impozit pe clădiri și teren, adunate cu elasticul, unele decolorate de tot.

Notara s-a uitat lung la teanc.

— Doamnă Viorica, dumneavoastră sunteți proprietar unic. Nu e nicio sarcină, nicio ipotecă, nicio notare. Nimeni nu vă poate lua nimic. Nici fiul, nici nora, nici toți avocații din județ.

— Mi-a spus că mă dă în judecată.

Și-a scos ochelarii.

— Pentru ce? Un copil nu are niciun