începe nimic dacă nu avem acces.
Trecuseră exact 7 zile de la nuntă. Șapte. Încă aveam în congelator prăjiturile rămase de la sala din Târgu Neamț.
I-am spus liniștit, fără să ridic vocea, așa cum vorbesc eu de-o viață:
— Cheile rămân la mine.
Patru cuvinte. Atât.
Și atunci a explodat.
— Ești o rușine, mamă! Mă faci de râs! Ce, o să stai tu pe patru hectare până putrezesc? Toată lumea râde de mine că socrii Danielei au dat apartament, iar eu n-am nici măcar cheia de la casa mea!
Casa