La telefon, fiul meu striga că sunt o rușine și că-l umilesc, pentru că nu voiam să-i dau cheile. N-am spus decât patru cuvinte…

e?

— La ea acasă. Ne-am certat. A zis că sunt slab. Că dacă aș fi bărbat, aș fi rezolvat de mult.

— Și tu ce i-ai spus?

A tăcut mult. Vântul mișca rufele de pe sârmă.

— I-am spus că mama mea, la 61 de ani, se scoală la 5 și că eu, la 29, mă plâng că am obosit la depozit. Atât i-am spus. Și-am plecat.

Am simțit ceva rupându-se în piept, dar nu m-am mișcat. Pentru că știam că dacă mă ridic prea repede, tot ce am câștigat în două