La telefon, fiul meu striga că sunt o rușine și că-l umilesc, pentru că nu voiam să-i dau cheile. N-am spus decât patru cuvinte…

de apă pe ger, la 5 dimineața, ca să nu moară un animal.

Ce m-a durut a fost altceva. Că fiul meu, care a supt la sânul meu și pe care l-am dus în spate până la școala din vale prin nămeți, a putut să învețe în 7 zile un limbaj care nu era al lui.

Am muncit mai departe. Am scos fânul, am reparat gardul de la fund cu ce-a mai rămas de la lemnăria bisericii, am dus laptele. Mariana m-a ajutat cu dosarul pentru subvenția pe hectar și