La telefon, fiul meu striga că sunt o rușine și că-l umilesc, pentru că nu voiam să-i dau cheile. N-am spus decât patru cuvinte…

s-ar aștepta lumea. Am înțeles-o, într-un fel. Ea a crescut la bloc, în Piatra Neamț, unde pământul e ceva pe care calci, nu ceva pe care îl îngropi pe ai tăi. Ea vedea 4 hectare și socotea câți bani ies din ele. Eu vedeam locul unde tata a plantat nucul, în anul în care m-am născut eu, și unde bărbatul meu a turnat fundația grajdului cu mâna lui, într-o vară în care a slăbit 8 kile.

Nu-i o femeie rea. E doar o femeie care n-a cărat niciodată o găleată