La telefon, fiul meu striga că sunt o rușine și că-l umilesc, pentru că nu voiam să-i dau cheile. N-am spus decât patru cuvinte…

pe masă și m-am uitat la ea până s-a răcit. Pe urmă am tăiat din ea și i-am dat câinelui.

Dar veneau vorbe. Într-un sat, vorbele merg mai repede decât curentul.

Am aflat de la Geta că Daniela vorbise în stație cu cineva despre „potențialul locației”. Că se putea face pensiune agroturistică, cu 6 camere, că erau fonduri, că grajdul se dărâma și se ridica o terasă cu vedere la deal. Că vacile n-au randament și că „bătrâna nu înțelege cifrele”. 

Nu m-am supărat pe fata asta atât cât