La telefon, fiul meu striga că sunt o rușine și că-l umilesc, pentru că nu voiam să-i dau cheile. N-am spus decât patru cuvinte…

De câte ori vreau eu.

— Așa este. Un testament se revocă printr-un altul. Nu datorați nimănui nicio explicație.

Am semnat. Mâna mea, cu unghiile tăiate scurt și cu bătătura din palmă de la coada furcii, a semnat pe hârtia aia groasă și albă.

Și în drum spre stație mi-am zis, în gând, cuvintele care de atunci mi-au ținut loc de rugăciune: niciun metru fără semnătura mea.

Săptămânile de tăcere

Cosmin n-a mai sunat.

Nici de ziua mea, care a fost la trei săptămâni după. Am făcut o pâine, am pus-o