să vină acum, că-i pierde locul de muncă dacă cere liber. Stau cu bunica.
Am privit spre poarta școlii. Se vedea curtea plină: mese cu sucuri, baloane legate de gard, părinți în cămăși călcate care își fotografiau copiii de parcă ar fi câștigat olimpiada. Și, la un rând de scaune, un scăunel gol cu numele scris pe o hârtiuță lipită cu scoci.
— Eu le-am spus la fete că tata e plecat cu treburi importante, mi-a zis Ivona, și acum mai încet. Că e director undeva. Că vine când poate. Dar