La serbarea de sfârșit de clasa a IV-a, o fetiță de 10 ani m-a tras de mânecă în fața școlii și mi-a șoptit: „Nene, vreți să vă faceți că sunteți tata? Doar cât fac poza cu diploma…”

M-am aplecat spre ea. Aveam 52 de ani și, în viața mea, nu ținusem niciodată de mână un copil care să fie al meu. N-am avut copii. Poate de-aia mi s-a strâns ceva în piept când am văzut-o cum își rodea buza.

— Cum te cheamă?

— Ivona.

— Și mama ta unde e, Ivona?

A tras aer în piept, ca și cum întrebarea asta o mai auzise de o sută de ori.

— În Italia. Muncește acolo de 3 ani. Mi-a luat rochița, mi-a trimis bani de poze, dar zice că nu poate