M-am aplecat spre ea. Aveam 52 de ani și, în viața mea, nu ținusem niciodată de mână un copil care să fie al meu. N-am avut copii. Poate de-aia mi s-a strâns ceva în piept când am văzut-o cum își rodea buza.
— Cum te cheamă?
— Ivona.
— Și mama ta unde e, Ivona?
A tras aer în piept, ca și cum întrebarea asta o mai auzise de o sută de ori.
— În Italia. Muncește acolo de 3 ani. Mi-a luat rochița, mi-a trimis bani de poze, dar zice că nu poate