La serbarea de sfârșit de clasa a IV-a, o fetiță de 10 ani m-a tras de mânecă în fața școlii și mi-a șoptit: „Nene, vreți să vă faceți că sunteți tata? Doar cât fac poza cu diploma…”

pe scaune. Ivona stătea între mine și bunica ei, dreaptă ca un soldat, cu genunchii lipiți, atentă la fiecare cuvânt al doamnei învățătoare. Când i s-a strigat numele, s-a ridicat atât de repede încât era să răstoarne scaunul, și a pornit spre catedră cu bărbia sus.

Doamna învățătoare i-a întins diploma. Un carton simplu, cu o panglică tricoloră lipită într-un colț. Pentru mine, care semnasem în viața mea sute de hârtii importante, nu era nimic. Pentru Ivona, era tot norocul lumii.

A luat diploma în ambele mâini, cu grijă, de