privesc tot restul vieții mele.
Cei 20 de pași prin curtea școlii
În curte, o femeie în vârstă, într-o bluză de duminică, ne aștepta lângă scaunul gol. Bunica. Când ne-a văzut venind, mână-n mână, a rămas o clipă cu gura întredeschisă, apoi a priceput. A priceput totul dintr-o privire, cum pricep bunicile. N-a spus nimic. Doar a dat din cap spre mine, încet, și a dus batista la ochi.
— Bună ziua, i-am zis. Sunt cu Ivona azi.
— Dumnezeu să vă țină, a șoptit femeia. Dumnezeu să vă țină.
Ne-am așezat