La mai puțin de treizeci de minute după ce divorțul nostru a devenit oficial

câteva luni după divorț, Gabriel m-a sunat.

Am răspuns.

— Alina?

Vocea lui era diferită.

— Da.

— Am găsit niște fotografii de la început.

— Ce fotografii?

— Din casa ta. Înainte să mă mut eu.

A tăcut.

— Era frumoasă.

Am zâmbit trist.

— Și încă este.

— Cred că la un moment dat am uitat că era a ta.

— Nu, Gabriel.

Am privit în jurul sufrageriei mele.

— Ai uitat că eu eram a mea.

Nu răspunse.

În primăvara următoare am schimbat grădina.

Am scos mobilierul ales de Patricia.

Am transformat camera pe care o ocupase