La mai puțin de treizeci de minute după ce divorțul nostru a devenit oficial

doamna Alina înaintea căsătoriei și a rămas bun propriu. Hotărârea este foarte clară.

Gabriel se uită spre mine.

— Știai.

— Despre ce?

— Că n-o să primesc casa.

— Bineînțeles că știam.

— Și m-ai lăsat să cred…

M-am apropiat.

— Eu nu te-am lăsat să crezi nimic, Gabriel. Tu și mama ta ați decis singuri că tot ce era al meu urma să devină automat al vostru.

Patricia izbucni:

— După tot ce am făcut pentru tine!

Am privit-o surprinsă.

— Ce ai făcut pentru mine?

Nu răspunse.

Pentru că adevărul era exact invers.

Eu plătisem