poza în mână, tremurând. Nina locuia într-un sat de lângă Bacău. Titi venea la ea tot „din turele de la Constanța”. Când era la mine, îi spunea ei că e la lucru. Când era la ea, îmi spunea mie că e pe șantier. Nouăsprezece ani. Două case. Două femei care-l așteptau. Doi copii aici, doi copii acolo. Și niciuna dintre noi nu bănuise nimic.
În ziua aceea am îngropat un străin. Un om pe care credeam că-l cunosc mai bine decât pe mine însămi și despre care, de fapt, nu