să-l lipească la loc din cioburi pe tatăl pe care fiecare îl avusese doar pe jumătate.
La parastasul de patruzeci de zile, Nina a venit la Piatra Neamț cu copiii ei. Nu am chemat-o și nu am refuzat-o. A venit pur și simplu. Am stat una lângă alta în biserică, două văduve ale aceluiași bărbat, îmbrăcate amândouă în negru. Nu ne-am ținut de mână. Nu suntem prietene și poate nu vom fi niciodată. Prea multă durere ne desparte, prea mulți ani furați.
Dar am stat alături. Pentru că, la sfârșit,