pentru că nu mai dorm. Vreau să te întreb ceva. Ție ce-ți spunea când pleca?
Am înghițit în sec.
— Că mă iubește. Că muncește pentru noi. Că să am răbdare, că mai are câțiva ani și iese la pensie și n-o să mai plece niciodată.
La celălalt capăt s-a lăsat o tăcere lungă. Apoi am auzit-o plângând.
— Cuvânt cu cuvânt, a șoptit. Cuvânt cu cuvânt mi le spunea și mie.
Bonul din portofel
Ne-am întâlnit după o săptămână, la o cofetărie din Roman, la jumătatea drumului dintre noi. Ne era