între nepoți, dar abia când împlineau 25 de ani.
Copiii lor nu mai primeau nimic.
Niciun leu.
Nicio cheie.
Nicio semnătură.
Când au ieșit de la avocat, Elena a simțit pentru prima dată după mult timp că poate respira.
Dar liniștea n-a durat mult.
La trei zile după aniversare, Marius a venit primul.
Fără să anunțe.
A intrat direct în casă, cu telefonul la ureche și aceeași atitudine grăbită.
„Tată, trebuie să vorbim despre niște acte.”
Gheorghe stătea în fotoliu și citea ziarul.
„Ce acte?”
„Păi… să fie totul clar.