greșeală acum 20 de ani… și apoi încă una… și încă una.
S-a oprit în fața noastră.
— Am fost acolo, în noaptea accidentului. Prieten cu tatăl ei. Eram beat. Eu conduceam.
Am simțit că nu mai pot respira.
— El a murit. Eu am trăit. Și… am fugit de tot. De poliție. De vină. De mine.
Tăcere.
— Și ai decis să-i iei viața? am spus.
— La început, doar m-am ascuns. Apoi… am ajuns la ea. Era mică. Singură. Și… am rămas.
Elena plângea în hohote.
— M-ai mințit toată viața!
— Te-am crescut.