La 72 de ani, m-am recăsătorit cu un văduv

să fac. M-a crescut… m-a iubit… dar nu e tatăl meu.

Lacrimile i se prelingeau pe obraji.

— De ce n-ai spus nimic până acum?

— Pentru că… mi-a fost teamă să nu pierd tot. Dar tu… tu nu meriți să fii mințită.

În acel moment, ușa beciului s-a deschis brusc.

Am tresărit amândouă.

Gheorghe stătea în prag.

Ne-a privit lung.

Nu mai avea nicio mască.

— Ați aflat, a spus simplu.

N-am știut ce să spun.

— Cine ești? am întrebat cu voce tremurată.

A coborât încet.

— Un om care a făcut o