La 72 de ani, m-am recăsătorit cu un văduv

Te-am iubit, a spus el.

— Nu e același lucru!

Am simțit cum lacrimile îmi curg.

— Și eu? am întrebat. Ce am fost pentru tine?

S-a uitat la mine.

— O șansă… să fac și eu ceva bun înainte să fie prea târziu.

Am dat din cap.

— Minciuna nu e ceva bun.

Pentru prima dată… l-am văzut prăbușindu-se.

— Știu.

Am urcat încet scările.

Fiecare pas era greu.

În curte, lumea încă râdea, vorbea, mânca. Nimeni nu știa ce s-a rupt.

Am luat buchetul de flori și l-am lăsat pe masă.

Când m-a